Daca citesc revistele de femei, aflu ca preludiul este de fapt ceea ce ne emotioneaza mai tare si mai tare la un act sexual de iubire. Si raman de fiecare data cu gura cascata.
Dar trec mai departe si incerc sa uit, spunandu-mi ca ce ma intereseaza pe mine ce e la altii in dormitor. Si exact cand reusesc sa-mi iasa din cap ce-am citit in revistele de femei si doar incerc sa port conversatii mondene pe teme semierotice cu diverse prietene si cunostinte, ma loveste iar teoria asta in frunte. Ele trag tare pe preludiu. Lasa sexul in sine. Preludiul este mucul si sfarcul unei acuplari. Ce se intampla dupa el este doar o implementare a unui fapt inevitabil. Adica, trag eu concluzia, sex facem doar pentru ca nu mai avem incotro. Am vrut preludiu, acum trebuie musai sa facem si sex. Ca altfel, ne-am lipsi si am mai face inca niste preludiu pana la loc comanda.
Si ma gandesc: este oare pentru ca ele au citit atent revistele pentru femei si si-au insusit recomandarea asta asa de bine, incat li se pare acum ca e-a lor? Sau pentru ca chiar asa simt, cu sinceritate, de la mama natura? Daca ne oprim la varianta numarul 2, atunci eu sunt veriga slaba, cea complet pe dos. Si ma resemnez ca destinul meu este sa scuip impotriva vantului universal al sexualitatii contemporane. Si sa imi cer drepturile tribale cat mai repede cu putinta.
Pentru ca trebuie sa recunosc cu roseata in obraji: mie imi trebuie, inainte de o dragoste fizica, un preludiu de 1 secunda. Iar in secunda aia sa nu credeti ca e nevoie de vreo mangaiere speciala. Nu, ca oricum n-ar incapea. Pentru ca ce naiba sa atingi mai intai, ca ti s-a si terminat timpul. Deci nu de butoane ne pasa aici. In secunda aia eu si iubitul meu ne privim. Sau ne spunem vreo vorba de la care sar toate in aer. Si gata ciorba. Adica avem fiecare tot ce ne trebuie la purtator ca sa vrem imediat sa facem dragoste. O fi bine, o fi rau?
Nu pot sa ma pronunt, dar eu asa simt. Problema e ca, si iar ma intorc la revistele de femei, ele te invata ca trebuie musai sa ai un preludiu sanatos de lung. Cu cat mai lung, cu atat mai bine, se zice. Si cum barbatii citesc pe furis revistele femeilor, cand ele nu sunt atente sau fac o ciorba, mie imi explodeaza la rastimpuri situatia asta in fata. Pentru ca masculii, desi mai neatenti din nascare cu anticamerele amorului femeiesc, au bagat in sfarsit la cap teoria asta. Se pare ca punctul G nu mai are pentru ei nicio taina. Desi pentru mine inca are multe de tot.
Si in loc sa ne consumam energia in miscari de du-te vino cat mai prelungite si mai apasate, se pierde jumatate din anduranta in tot felul de atingeri care ne sleiesc de puteri. Ok, o vreme ma conformez eu si incerc sa fiu docila, daca asa trebuie. Dar cand se ingroasa gluma, imi pierd rabdarea si imi vine sa opresc totul si sa intreb fara prea multe menajamente. Fiti amabil, daca aveti placerea, facem si noi putin sex aici?
Ma rog, incerc sa mai cosmetizez eu cuvintele, dar pana la urma substanta e tot aia. De ce pierdem atata timp si energie? De ce ne ascundem dupa deget? De ce ne incurcam in tot felul de politeturi erotice in loc sa trecem la treaba? Pentru ca uite, plange masa. Sincer, pana acum feedback-ul a fost pozitiv. Adica barbatii s-au cam bucurat ca nu trebuie sa mai presteze cine stie ce prestidigitatii speciale ca sa putem sa ne bucuram in sfarsit de placerile sadite primordial in noi de mama natura. Asa ca am prins curaj, si ii dau inainte cu teoria mea revolutionara.
Inainte de a face sex, sustin preludiul lung de o secunda. La voi cum e?