te inchini unui asemenea geniu???:
//asa, ca de weekend. si nu numai!
//chilian for president, mircea badea for ministru al turismului!
//cred ca ar merge un post despre trairea dobrogeanului timpuriu.
Sustin si-mi place
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
joi, 27 ianuarie 2011
România-atunci, că acum nu!
Un promo despre noi în alte timpuri. Atunci când contam şi existam ca şi ţara.
miercuri, 26 ianuarie 2011
Azi
Minunat e că , după perioada de condamnat(zic unii-eu eram prea mic să înţeleg), sunt multe persoane(41%-ceea ce spune multe despre poporul roman, pornirile si idealurile sale-) care l-ar prefera în detrimentul actualei guvernări. Eu cred că aş fi mulţumit să vină şi Jiji la putere, chiar şi un suporter fanatic al echipei FC Industria Sârmei Câmpia Turzii cred că ar fi mai bun decât nehalitii ăştia. Poate chiar şi o asistentă TV, sau chiar Hannah Montana sau defunctul(regretabil) şarpe a lu' tanti Pleşea. Eu cred, totuşi, că cel mai potrivit pentru acest post ar fi Bote(premier, evident, Bianca).
Acestea fiind zise, va las cu melodia asta, că tare bine zice.
marți, 25 ianuarie 2011
Hai că se poate!
O femeie de 35 de ani din Satu Mare s-a prostituat timp de patru ani, pentru ca împreună cu soţul ei, să reuşească să-şi ridice o casă într-o zonă rezidenţială a oraşului, titrează Adevărul, în ediţia electronică.
„Am început construcţia casei în urmă cu patru ani. Cu banii pe care îi câştigam de la fiecare client am cumpărat, bucată cu bucată, fiecare material de construcţie necesar, iar soţul meu s-a ocupat de toată construcţia", a declarat Angela Stan pentru sursa citată.
După o căsnicie de şase ani, soţul acesteia, Cristi Stan spune că nu a fost niciodată gelos pe meseria partenerei de viaţă, întrucât relaţia dintre ei este diferită de cea pe care Angela o are cu clienţii. Mai mult decât atât, bărbatul este conştient că salariul său de 500 de lei nu le-ar putea asigura amândurora un trai decent.
„Nu sunt gelos, nu am nicio problemă cu meseria soţiei, dimpotrivă. Ceea ce face cu clienţii este o treabă, iar relaţia dintre noi este o altă treabă, bazată pe afecţiune(...) Nu are de ce să-mi fie ruşine de ocupaţia soţiei, cu ruşinea mori de foame, iar noi nu furăm, nu le dăm în cap oamenilor", a declarat bărbatul pentru sursa citată.
Cristi a reuşit să construiască singur casa de 70 de metri pătraţi, pe un teren pe el şi soţia sa l-au primit moştenire. În plus, pe lângă sumele investite în construcţia casei, cei doi au reuşit să-şi facă şi o mică gospodărie.
Angela Stan practică meseria de prostituată de mai bine de şase ani, întrucât nu are studii şi, implicit, nicio sursă de venit. Acesta câştigă, în prezent, 100 de lei pe zi în medie, faţă de 200 cât producea acum un an.
„Oricum, dacă aş fi lucrat pe câteva sute de lei ca vânzătoare sau ca orice altceva, n-aş fi reuşit să construiesc această casă. (...) Acum de-abia fac 100 de lei pe zi. Au stricat piaţa alte fete, care merg şi cu 10 lei, aşa că a trebuit să reduc tariful de la 50 la 30 de lei. Am însă şi clienţi fideli, de la care primesc chiar câte 100-150 de lei"
Aşa că aş putea să las pesimismul de-o parte şi să mă reorientez,că văd că se poate!
//cine zicea mă că nu se poate şi aici-şa la noi în România, să avem pardon!
//toată ştirea aici-şa
//vreau o ţara ca afară!
luni, 24 ianuarie 2011
Din ciclul "Ce-mi plac glumele mele"
Zilele trecute, in timpul unei plimbari prin oras cu a mea iubita, vedem un domn ce iesea dintr-un magazin cu o stiva de cosuri de cumparaturi in brate, la care eu remarc (inteligent) :"Uite, nenea ala are cosuri, e la pubertate!"
//vreau o tara ca afara!
//vreau o tara ca afara!
duminică, 23 ianuarie 2011
Ca buna este
Astept cu nerabdare weekendul :)
//vreau o tara ca afara!
vineri, 21 ianuarie 2011
marți, 18 ianuarie 2011
Viata frumoasa(sau ce noroc au unii)
Mi-a placut, m-a impresionat si am zis s-o impartasesc si cu voi:
"Poveste despre bunici
2009 DECEMBER 15 2:12 PM
tags: bunici, poveste
by Simona Tache
Bunicii mei sunt veniţi din poveşti. N-au cum să nu vină de-acolo, sunt atât de blânzi şi de buni, încât sunt sigură că au fugit dintr-o carte. Mamaie e mică şi subţire şi, până acum câţiva ani, când a ajuns-o mai tare bătrâneţea şi a devenit mai fragilă, era fâşneaţă ca o adolescentă. Toată ziua alerga încolo şi-ncoace. Acum nu mai poate să alerge şi urcă cu greu treptele. Are două trepte mărişoare la intrarea în casă şi mi s-a strâns inima când am văzut că i-a făcut taică-meu o balustradă, ca să nu alunece, Doamne fereşte, şi să cadă, atunci când le urcă. Mamaie a fost iute şi blândă. Blândă mai este şi acum. Nu am văzut-o niciodată, absolut niciodată certându-se cu cineva. Şi am stat cu ea şi cu tataie de la 10 luni la 6 ani, după care în toate vacanţele, până am terminat liceul. Nu am văzut-o nici certându-se şi nici vorbind de rău pe cineva. Am şi întrebat-o, de curând, dacă s-a certat vreodată-n viaţa ei şi, după ce s-a gândit îndelung, mi-a zis că… o singură dată, când era foarte, foarte tânără, s-a certat cu o babă rea din sat. La modul că i-a zis babei că e rea sau ceva de genul ăsta, nu vă imaginaţi vreun scandal cu poalele-n cap.
Când se mai necăjea, mamaie se închidea în ea. Uneori, nu foarte des, plângea. Ţin minte că, odată, când eram eu mică, i-a murit o purcea. Aşa de tare s-a necăjit mamaie, că a plâns vreo două zile. Pe urmă, se mai necăjea pe noi, copiii, că mai făceam tâmpenii, dar n-o ţinea mult supărarea. Pe soră-mea a despăducheat-o, de vreo două ori, după ce s-a băgat în cotineaţa unor vecini şi s-a umplut de insecte parazite de la găini. O despăduchea şi o bombănea, dar după aia îi trecea, o mângâia şi-i zicea “Mânca-o-ar mamaie!”. Eu aveam obiceiul să plec prin sat fără să spun. Mă căuta cu orele, până dădea de mine pe la vreo băbuţă din vecini. A fost nevoită să-l pună pe tataie să-mi lege poarta. Aveam vreo 4 ani, l-am văzut şi m-am interesat de ce o leagă: “Eee, o leg să nu intre hoţii”, mi-a zis. “Lasă că ştiu eu, o legi ca să nu mai plec eu”, a venit replica mea. Din ziua aia, n-am mai plecat pe poarta mare, ci pe portiţa de la gâşte. Nu eram mult mai mare decât o gâscă, aşa că nu mi-era greu s-o tulesc pe acolo.
Mamaie ne făcea cozonaci, şi gogoşi, şi scovergi, şi prăjituri. Oricât de obosită ar fi fost, dacă-ncepeam să ne milogim, seara, târziu, că vrem gogoşi, îşi punea şorţul şi ne făcea. Ne învăţa să tricotăm. Ea tricota pentru noi şosete, pulovere, vestuţe, iar noi, pe lângă ea, tricotam bluziţe şi fustiţe pentru păpuşi. Când era mai tânără, întindea războiul de ţesut şi ţesea. Cuverturi, preşuri. În zilele de sărbătoare, îşi lua biblia sau o carte de rugăciuni şi citea. Mamaie nu are decât două clase, dar ştie să scrie şi să citească şi e foarte deşteaptă. Are o inteligenţă şi o deschidere la minte de te lasă cu gura căscată.
Când ne-am făcut mai mari, ne lăsa la discotecă. Ne întorceam acasă pe la 3-4 dimineaţa şi ne trezeam că ne ieşea înainte pe stradă. Nu putea să doarmă de grijă, dar ne lăsa să ne bucurăm de adolescenţă, cu preţul somnului ei. Ţin minte că, odată, era şi maică-mea acolo, când am cerut voie la disco. Maică-mea a zis “Nu!”, dar mamaie a intervenit prompt: “Uite ce e, acuma sunt la mine şi eu le dau voie să se ducă, când or fi acasă, decizi tu, dar acuma eu hotărăsc. Hai, duceţi-vă!”. Şi ne-am dus.
Tataie e mare, cât un munte, morocănos şi blând. Vorbeşte puţin, foarte puţin, şi poate să pară aspru, dacă nu-l cunoşti. Nouă, nepoţilor, ne zice “‘tu-ţi grijania mă-tii”, dar ca pe-un fel de alint. Cu mamaie s-a purtat toată viaţa ca un domn. Cât e el de mare, n-a bătut un cui şi n-a pus un gard fără s-o consulte. O chema mereu s-o întrebe: “Ia zi, mă, Anicuţo, e bine?”. N-a băut decât pe la câte-o paranghelie, un pahar-două de vin, n-a fumat şi, într-o cultură rurală în care bărbatul e Gigi durul, n-a atins-o niciodată pe mamaie nici măcar c-o vorbă, darămite c-un pai. Niciodată, jur. La ţară, femeile sunt înjurate la greu, bătute şi înşelate, mamaie a fost tratată toată viaţa cu o blândeţe şi o gentileţe extraordinare. Da’ nici ea nu i-a vorbit vreodată urât lui tataie. Îl ceartă doar când se aşează la masă, fiindcă îşi pune mereu ciorbă pe el: “Hai, mă, Niculae, iar ai pus pe tine?!”. Tataie râde ruşinat, iar data viitoare pune din nou pe cămaşă măcar nişte sos, dacă nu ciorbă. Tataie e supergospodar. Şi acum, când are deja peste 80 de ani, se scoală la 4 dimineaţa şi aleargă non-stop. Mă ia cu leşin când dau telefon şi aflu de la mamaie că el e plecat cu măgăruşul la câmp. Când eram eu mică, era încasator la IREB. Mergea prin sate şi aduna banii de lumină. Când venea, seara, ne aducea mereu câte ceva. Ba mere, ba nuci, ba ce mai găsea el de cumpărat pe unde umbla. Apoi, se apuca de socoteli. Făcea tabele cu banii încasaţi şi îi tot aduna. Plăcerea socotelilor i-a rămas şi acum. Dacă-l întrebi câţi ani are, îţi spune în zile: 29.224 zile. Sau câte zile a adunat el la momentul la care-l întrebi. De când a mai îmbătrânit, a devenit şi el bisericos. Îl căra mamaie la slujbe şi-l punea să mănânce de post, ceea ce, pentru mâncăul care a fost dintotdeauna tataie, nu era chiar uşor. Acum, ea nu mai poate merge până la biserică şi se duce doar el.
Acum mai mulţi ani, am întrebat-o pe mamaie despre povestea lor de dragoste. Mi-a zis că a furat-o de-acasă, că, pe vremea aia, aşa se făcea. Puneai ochii pe fată şi apoi o furai cu acordul ei. A furat-o, apoi şi-au făcut cu mâna lor casă. Ei doi, singuri, au ridicat-o. Au făcut doi copii, iar copiii le-au făcut nepoţi.
Când e ziua lui mamaie, tot timpul îi zic lui tataie să aibă grijă de ea. La un moment dat, de curând, Niculae cel morocănos şi blând, care vorbeşte puţin, mi-a zis ceva ce m-a lăsat mască: “Am grijă de ea, cum să n-am grijă!? Ca de-o prinţesă am grijă, că o iubesc şi acum, ce dacă suntem bătrâni? O iubesc de nu mai pot! E lumina ochilor mei”."
//chiar invidiez acest tip de oameni(in sensul bun al cuvantului) si, ca sa ajungi sa iubesti si la o varsta inaintata aceeasi persoana pe care o iubeai si acum(zic) 50 de ani, mi se pare ca faci parte dintr-o elita a norocosiolor din lume
//text imprumutat de aici
"Poveste despre bunici
2009 DECEMBER 15 2:12 PM
tags: bunici, poveste
by Simona Tache
Bunicii mei sunt veniţi din poveşti. N-au cum să nu vină de-acolo, sunt atât de blânzi şi de buni, încât sunt sigură că au fugit dintr-o carte. Mamaie e mică şi subţire şi, până acum câţiva ani, când a ajuns-o mai tare bătrâneţea şi a devenit mai fragilă, era fâşneaţă ca o adolescentă. Toată ziua alerga încolo şi-ncoace. Acum nu mai poate să alerge şi urcă cu greu treptele. Are două trepte mărişoare la intrarea în casă şi mi s-a strâns inima când am văzut că i-a făcut taică-meu o balustradă, ca să nu alunece, Doamne fereşte, şi să cadă, atunci când le urcă. Mamaie a fost iute şi blândă. Blândă mai este şi acum. Nu am văzut-o niciodată, absolut niciodată certându-se cu cineva. Şi am stat cu ea şi cu tataie de la 10 luni la 6 ani, după care în toate vacanţele, până am terminat liceul. Nu am văzut-o nici certându-se şi nici vorbind de rău pe cineva. Am şi întrebat-o, de curând, dacă s-a certat vreodată-n viaţa ei şi, după ce s-a gândit îndelung, mi-a zis că… o singură dată, când era foarte, foarte tânără, s-a certat cu o babă rea din sat. La modul că i-a zis babei că e rea sau ceva de genul ăsta, nu vă imaginaţi vreun scandal cu poalele-n cap.
Când se mai necăjea, mamaie se închidea în ea. Uneori, nu foarte des, plângea. Ţin minte că, odată, când eram eu mică, i-a murit o purcea. Aşa de tare s-a necăjit mamaie, că a plâns vreo două zile. Pe urmă, se mai necăjea pe noi, copiii, că mai făceam tâmpenii, dar n-o ţinea mult supărarea. Pe soră-mea a despăducheat-o, de vreo două ori, după ce s-a băgat în cotineaţa unor vecini şi s-a umplut de insecte parazite de la găini. O despăduchea şi o bombănea, dar după aia îi trecea, o mângâia şi-i zicea “Mânca-o-ar mamaie!”. Eu aveam obiceiul să plec prin sat fără să spun. Mă căuta cu orele, până dădea de mine pe la vreo băbuţă din vecini. A fost nevoită să-l pună pe tataie să-mi lege poarta. Aveam vreo 4 ani, l-am văzut şi m-am interesat de ce o leagă: “Eee, o leg să nu intre hoţii”, mi-a zis. “Lasă că ştiu eu, o legi ca să nu mai plec eu”, a venit replica mea. Din ziua aia, n-am mai plecat pe poarta mare, ci pe portiţa de la gâşte. Nu eram mult mai mare decât o gâscă, aşa că nu mi-era greu s-o tulesc pe acolo.
Mamaie ne făcea cozonaci, şi gogoşi, şi scovergi, şi prăjituri. Oricât de obosită ar fi fost, dacă-ncepeam să ne milogim, seara, târziu, că vrem gogoşi, îşi punea şorţul şi ne făcea. Ne învăţa să tricotăm. Ea tricota pentru noi şosete, pulovere, vestuţe, iar noi, pe lângă ea, tricotam bluziţe şi fustiţe pentru păpuşi. Când era mai tânără, întindea războiul de ţesut şi ţesea. Cuverturi, preşuri. În zilele de sărbătoare, îşi lua biblia sau o carte de rugăciuni şi citea. Mamaie nu are decât două clase, dar ştie să scrie şi să citească şi e foarte deşteaptă. Are o inteligenţă şi o deschidere la minte de te lasă cu gura căscată.
Când ne-am făcut mai mari, ne lăsa la discotecă. Ne întorceam acasă pe la 3-4 dimineaţa şi ne trezeam că ne ieşea înainte pe stradă. Nu putea să doarmă de grijă, dar ne lăsa să ne bucurăm de adolescenţă, cu preţul somnului ei. Ţin minte că, odată, era şi maică-mea acolo, când am cerut voie la disco. Maică-mea a zis “Nu!”, dar mamaie a intervenit prompt: “Uite ce e, acuma sunt la mine şi eu le dau voie să se ducă, când or fi acasă, decizi tu, dar acuma eu hotărăsc. Hai, duceţi-vă!”. Şi ne-am dus.
Tataie e mare, cât un munte, morocănos şi blând. Vorbeşte puţin, foarte puţin, şi poate să pară aspru, dacă nu-l cunoşti. Nouă, nepoţilor, ne zice “‘tu-ţi grijania mă-tii”, dar ca pe-un fel de alint. Cu mamaie s-a purtat toată viaţa ca un domn. Cât e el de mare, n-a bătut un cui şi n-a pus un gard fără s-o consulte. O chema mereu s-o întrebe: “Ia zi, mă, Anicuţo, e bine?”. N-a băut decât pe la câte-o paranghelie, un pahar-două de vin, n-a fumat şi, într-o cultură rurală în care bărbatul e Gigi durul, n-a atins-o niciodată pe mamaie nici măcar c-o vorbă, darămite c-un pai. Niciodată, jur. La ţară, femeile sunt înjurate la greu, bătute şi înşelate, mamaie a fost tratată toată viaţa cu o blândeţe şi o gentileţe extraordinare. Da’ nici ea nu i-a vorbit vreodată urât lui tataie. Îl ceartă doar când se aşează la masă, fiindcă îşi pune mereu ciorbă pe el: “Hai, mă, Niculae, iar ai pus pe tine?!”. Tataie râde ruşinat, iar data viitoare pune din nou pe cămaşă măcar nişte sos, dacă nu ciorbă. Tataie e supergospodar. Şi acum, când are deja peste 80 de ani, se scoală la 4 dimineaţa şi aleargă non-stop. Mă ia cu leşin când dau telefon şi aflu de la mamaie că el e plecat cu măgăruşul la câmp. Când eram eu mică, era încasator la IREB. Mergea prin sate şi aduna banii de lumină. Când venea, seara, ne aducea mereu câte ceva. Ba mere, ba nuci, ba ce mai găsea el de cumpărat pe unde umbla. Apoi, se apuca de socoteli. Făcea tabele cu banii încasaţi şi îi tot aduna. Plăcerea socotelilor i-a rămas şi acum. Dacă-l întrebi câţi ani are, îţi spune în zile: 29.224 zile. Sau câte zile a adunat el la momentul la care-l întrebi. De când a mai îmbătrânit, a devenit şi el bisericos. Îl căra mamaie la slujbe şi-l punea să mănânce de post, ceea ce, pentru mâncăul care a fost dintotdeauna tataie, nu era chiar uşor. Acum, ea nu mai poate merge până la biserică şi se duce doar el.
Acum mai mulţi ani, am întrebat-o pe mamaie despre povestea lor de dragoste. Mi-a zis că a furat-o de-acasă, că, pe vremea aia, aşa se făcea. Puneai ochii pe fată şi apoi o furai cu acordul ei. A furat-o, apoi şi-au făcut cu mâna lor casă. Ei doi, singuri, au ridicat-o. Au făcut doi copii, iar copiii le-au făcut nepoţi.
Când e ziua lui mamaie, tot timpul îi zic lui tataie să aibă grijă de ea. La un moment dat, de curând, Niculae cel morocănos şi blând, care vorbeşte puţin, mi-a zis ceva ce m-a lăsat mască: “Am grijă de ea, cum să n-am grijă!? Ca de-o prinţesă am grijă, că o iubesc şi acum, ce dacă suntem bătrâni? O iubesc de nu mai pot! E lumina ochilor mei”."
//chiar invidiez acest tip de oameni(in sensul bun al cuvantului) si, ca sa ajungi sa iubesti si la o varsta inaintata aceeasi persoana pe care o iubeai si acum(zic) 50 de ani, mi se pare ca faci parte dintr-o elita a norocosiolor din lume
//text imprumutat de aici
duminică, 16 ianuarie 2011
vineri, 14 ianuarie 2011
joi, 13 ianuarie 2011
marți, 11 ianuarie 2011
Ca tot e un topic "FRESH"
Despre cresterea preturilor carburantilor, presedintele CC a zis:
"Noi numai asta putem sancţiona, existenţa unei înţelegeri formale în care ei au stabilit împreună, s-au întâlnit la un moment dat, au făcut schimb de mesaje şi au zis că de la data cutare facem toţi preţul o anumită sumă. În momentul de faţă nu avem indicii că s-a întâmplat aşa ceva. (...) Hoţul neprins e negustor cinstit", a explicat preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiritoiu.
//minunata tara asta in care traim noi!
//toata stirea aici
luni, 10 ianuarie 2011
Zece motive de ce m-am lasat(oarecum) de facultate
1.Pentru ca am avut profesori care erau mai preocupati sa arate cat sunt ei de destepti decat sa invete pe altii.
2.Pentru ca am avut colegi de facultate care, in anul V fiind, au scris pe coperta "PROECT".
3.Pentru ca in Romania conteaza doar de "imagine" daca esti inginer.
4.Pentru ca urasc excesul de teoretic din invatamantul romanesc.
5.Pentru ca practica in facultate a insemnat sa lasi 15 idioti in Depoul CFR Brasov, nestiind cand sau daca o sa vina cineva sa ii bage in seama.
6.Pentru ca invatam din cartile din care au invatat si profesorii nostri.
7.Pentru ca in RO, daca ai bani, poti sa devii si medic.
8.Pentru ca e imposibil sa chemi studentii la ora 11 dimineata la examen oral si ultimii din grupa sa plece la 3a.m. acasa.
9.Pentru ca si o parte din profesorii pe care i-am avut sunt curve.
10.Pentru ca tara geme de ingineri, presupun ca au nevoie si de baieti destepti! ;)
Imi cer scuze putinilor profesori buni pe care i-am avut in facultate ca, probabil, i-am dezamagit si vreau sa le multumesc pentru ca stiu ce inseamna valoarea!
Ma inclin, cu respect!
2.Pentru ca am avut colegi de facultate care, in anul V fiind, au scris pe coperta "PROECT".
3.Pentru ca in Romania conteaza doar de "imagine" daca esti inginer.
4.Pentru ca urasc excesul de teoretic din invatamantul romanesc.
5.Pentru ca practica in facultate a insemnat sa lasi 15 idioti in Depoul CFR Brasov, nestiind cand sau daca o sa vina cineva sa ii bage in seama.
6.Pentru ca invatam din cartile din care au invatat si profesorii nostri.
7.Pentru ca in RO, daca ai bani, poti sa devii si medic.
8.Pentru ca e imposibil sa chemi studentii la ora 11 dimineata la examen oral si ultimii din grupa sa plece la 3a.m. acasa.
9.Pentru ca si o parte din profesorii pe care i-am avut sunt curve.
10.Pentru ca tara geme de ingineri, presupun ca au nevoie si de baieti destepti! ;)
Imi cer scuze putinilor profesori buni pe care i-am avut in facultate ca, probabil, i-am dezamagit si vreau sa le multumesc pentru ca stiu ce inseamna valoarea!
Ma inclin, cu respect!
marți, 4 ianuarie 2011
The first man on the moon
(Thank you Alle!)
ARMSTRONG'S SECRET,
GUARANTEED TO MAKE YOU SMILE
In case you didn't already know this little tidbit of trivia, it might
make you chuckle when you read it.
ON JULY 20, 1969,
AS COMMANDER OF THE APOLLO 11 LUNAR MODULE, NEIL ARMSTRONG
WAS THE FIRST PERSON TO SET FOOT ON THE
MOON.
HIS FIRST WORDS AFTER STEPPING ON THE
MOON, "THAT'S ONE SMALL STEP FOR MAN, ONE GIANT LEAP FOR
MANKIND," WERE TELEVISED TO EARTH AND HEARD BY MILLIONS.*
BUT JUST BEFORE HE RE-ENTERED THE
LANDER, HE MADE THE ENIGMATIC REMARK
"GOOD LUCK, MR. GORSKY".
MANY PEOPLE AT NASA THOUGH IT WAS A CASUAL
REMARK CONCERNING SOME RIVAL SOVIET
COSMONAUT.
HOWEVER, UPON CHECKING, THERE WAS NO
GORSKY IN EITHER THE RUSSIAN OR AMERICAN SPACE PROGRAMS.
OVER THE YEARS MANY PEOPLE QUESTIONED
ARMSTRONG AS TO WHAT THE 'GOOD LUCK, MR. GORSKY' STATEMENT MEANT, BUT
ARMSTRONG ALWAYS JUST SMILED.
ON JULY 5, 1995, IN TAMPA BAY , FLORIDA WHILE ANSWERING QUESTIONS
FOLLOWING A SPEECH, A REPORTER BROUGHT UP THE 26- YEAR-OLD QUESTION TO
ARMSTRONG. THIS TIME HE FINALLY RESPONDED.
MR. GORSKY HAD DIED, SO
NEIL ARMSTRONG FELT HE COULD NOW ANSWER THE QUESTION.
IN 1938, WHEN HE WAS A KID IN A
SMALL MID-WESTERN TOWN ,
HE WAS PLAYING BASEBALL WITH A FRIEND IN THE BACKYARD. HIS FRIEND HIT
THE BALL, WHICH LANDED IN HIS NEIGHBOR'S YARD BY THEIR BEDROOM WINDOW.
HIS NEIGHBORS WERE MR. AND MRS. GORSKY.
AS HE LEANED DOWN TO PICK UP THE BALL,
YOUNG ARMSTRONG HEARD MRS. GORSKY SHOUTING AT MR. GORSKY.
"SEX! YOU WANT SEX?! YOU'LL GET SEX WHEN
THE KID NEXT DOOR WALKS ON THE MOON!"
TRUE STORY.
ARMSTRONG'S SECRET,
GUARANTEED TO MAKE YOU SMILE
In case you didn't already know this little tidbit of trivia, it might
make you chuckle when you read it.
ON JULY 20, 1969,
AS COMMANDER OF THE APOLLO 11 LUNAR MODULE, NEIL ARMSTRONG
WAS THE FIRST PERSON TO SET FOOT ON THE
MOON.
HIS FIRST WORDS AFTER STEPPING ON THE
MOON, "THAT'S ONE SMALL STEP FOR MAN, ONE GIANT LEAP FOR
MANKIND," WERE TELEVISED TO EARTH AND HEARD BY MILLIONS.*
BUT JUST BEFORE HE RE-ENTERED THE
LANDER, HE MADE THE ENIGMATIC REMARK
"GOOD LUCK, MR. GORSKY".
MANY PEOPLE AT NASA THOUGH IT WAS A CASUAL
REMARK CONCERNING SOME RIVAL SOVIET
COSMONAUT.
HOWEVER, UPON CHECKING, THERE WAS NO
GORSKY IN EITHER THE RUSSIAN OR AMERICAN SPACE PROGRAMS.
OVER THE YEARS MANY PEOPLE QUESTIONED
ARMSTRONG AS TO WHAT THE 'GOOD LUCK, MR. GORSKY' STATEMENT MEANT, BUT
ARMSTRONG ALWAYS JUST SMILED.
ON JULY 5, 1995, IN TAMPA BAY , FLORIDA WHILE ANSWERING QUESTIONS
FOLLOWING A SPEECH, A REPORTER BROUGHT UP THE 26- YEAR-OLD QUESTION TO
ARMSTRONG. THIS TIME HE FINALLY RESPONDED.
MR. GORSKY HAD DIED, SO
NEIL ARMSTRONG FELT HE COULD NOW ANSWER THE QUESTION.
IN 1938, WHEN HE WAS A KID IN A
SMALL MID-WESTERN TOWN ,
HE WAS PLAYING BASEBALL WITH A FRIEND IN THE BACKYARD. HIS FRIEND HIT
THE BALL, WHICH LANDED IN HIS NEIGHBOR'S YARD BY THEIR BEDROOM WINDOW.
HIS NEIGHBORS WERE MR. AND MRS. GORSKY.
AS HE LEANED DOWN TO PICK UP THE BALL,
YOUNG ARMSTRONG HEARD MRS. GORSKY SHOUTING AT MR. GORSKY.
"SEX! YOU WANT SEX?! YOU'LL GET SEX WHEN
THE KID NEXT DOOR WALKS ON THE MOON!"
TRUE STORY.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)